Denumiri: 1. Jder de copac, jder de scorbura sau, simplu, jder
(Martes martes L.).
2. Jder de piatra sau beica
(Martes foina L.).
Descriere: Cele doua specii de jder sunt foarte asemanatoare, dar nu
pot fi confundate. Jderul de copac este mai suplu, ceva mai mare (pana la 1,0 -
1,5 kg) si are o culoare bruna-roscata, cu puf ce bate spre galben. Galbena este
si pata ovala de sub gat. Coada este stufoasa, de culoare usor mai inchisa decat
corpul, asemanatoare culorii picioarelor.
Spre deosebire de jderul de copac, jderul de piatra este mai mic (0,9 -
1,2 kg), mai scurt dar mai gros, cu picioarele din fata evident mai puternice
decat ale celui de copac. Culoarea este putin diferita, in sensul ca brunul este
mai inchis, cu nuante spre violaceu, cu puful alb, iar pata de pe piept alba, cu
prelungiri pe cele doua picioare anterioare. Coada jderului de piatra pare, in
comparatie cu corpul, usor mai lunga si mai stufoasa decat la jderul de copac.
O alta deosebire intre cele doua specii de jder se regaseste la talpa piciorului,
care la jderul de copac are par, pe cand la cel de piatra, nu.
In sfarsit, distinctia este clara dupa forma ultimului molar, care la
jderul de copac este circulara inspre exterior, pe cand la jderul de piatra
prezinta o despicatura vizibila.
Dimorfismul sexual nu este evident la nici una dintre specii.
Longevitate: Traieste 10-12 ani. Varsta se apreciaza dupa uzura dentitiei.
Sunete: La puii mici se distinge un fel de ciripit, ca de pasare. In
perioada imperecherii, indivizii apartinand ambelor sexe scot tipete greu de
definit, de chemare, ce se aseamana foarte mult cu tipatul ghionoaiei verzi. Se
aud seara, noaptea si, mai intens, in zori. Cand se bat, scot tipete asemanatoare.
Simturi: Au auzul, mirosul si vazul bine dezvoltate.
Urme: Urmele celor doua specii sunt asemanatoare, dar nu pot fi
confundate. Jderul de copac, prezentand par pe talpa, nu imprima la fel de clar
pernitele precum jderul de piatra. La acesta din urma, urma tipar se apropie de
a pisicii, cu care poate fi usor confundata. Diferentele apar si in privinta urmeipartie.
Diferenta esentiala consta in numarul de pernite imprimate, jderul
imprimand usor si ghearele si cel de-al cincilea deget, pe cand pisica doar
patru pernite, fara gheare. Jderii de copac, care se deplaseaza in salturi
neintrerupte, imprima constant perechi de urme, pe cele din dreapta usor in
fata celor din stanga. Beica imprima, din loc in loc, si cate 3 sau 4 urme la salt.
Cand fug, ambele specii imprima urmele asemanator iepurelui.
Excrementele seamana cu ale vulpii, dar sunt mai subtiri si au, de
regula, culoarea mai inchisa. Cand consuma fructe, in excremente se observa
resturi nedigerate din acestea.
Habitat: Ambele specii prefera padurile intinse si linistite. Jderul de
copac este mai frecvent intalnit la munte, pana la limita vegetatiei forestiere.
Este regasit insa si in plina campie, indeosebi in padurile tratate in codru. Spre
deosebire de jderul de copac, beica pare mai bine reprezentata numeric in zona
de deal, se intalneste frecvent si in zona de campie si in Lunca Dunarii si este
mult mai apropiata de localitati. Uneori se instaleaza in suri, patule de porumb,
grajduri si alte constructii parasite chiar in interiorul localitatilor, hranindu-se
preponderent cu soareci.
Ambele specii sunt atasate de locul de trai.
Hrana: Sunt specii preponderent carnivore, care consuma frecvent si
fructe. De la soareci, care constituie hrana obisnuita, pana la fazani, iepuri si
chiar iezi de caprioara mici de cateva zile, ataca orice. Hrana preferata o
constituie veveritele si parsii. Consuma insa si broaste, pesti, melci, insecte,
oua, fructe dulci si zemoase, vasc, miere, iar atunci cand sunt infometati jderii
consuma si cadavre.
Dusmani: Rasul, pisica salbatica, acvilele si bufnita mare sunt
potentiali dusmani naturali, dar nu si eficienti.
Sociabilitate: Traiesc solitar. Doar in perioada imperecherii pot fi
gasiti perechi. De asemenea, mama este urmata, pana in toamna, de puii din
anul respectiv.
Reproducere: Imperecherea are loc la mijlocul verii, in lunile iulieaugust.
Dupa o durata de gestatie de 9 luni la jderul de copac si de 8 luni si
jumatate la cel de piatra, timp in care exista o perioada de dezvoltare latenta a
fatului de circa 6 luni, femelele fata cate 2-7 pui, orbi pana la varsta de 3-4
saptamani. Puii parasesc cuibul la 6-8 saptamani, sunt alaptati pana la 3 luni si
isi urmeaza mama pana toamna tarziu. Devin maturi sexual la 2 ani.
Recent, pe baza de cercetari, s-a infirmat ceea ce credeau vanatorii de
jderi si anume faptul ca in lunile ianuarie-februarie ar avea loc o a doua
perioada de imperechere a femelelor ramase nefecundate si, foarte posibil, a
unora din jderii de doi ani. Desi nu are explicatie cautarea sexelor si gasirea a
cate 2 jderi la sfarsitul iernii in aceeasi scorbura, teoria cu a doua perioada de
inmultire a cazut.
Obiceiuri: Jderii au activitate nocturna si obiceiul de a vana uneori mai
mult decat consuma. Parcurg zilnic distante mari in cautarea hranei. Pot fi
imblanziti cu usurinta si se pot adapta in mod natural traiului in localitati si
chiar in mediul citadin.
Vanare: Clasic, jderul se vaneaza cautandu-l dupa urmele din noaptea
precedenta, lasate pe zapada proaspata, pana la locul in care se odihneste. Din
scorbura este scos prin diverse mijloace, mai mult sau mai putin eficiente. Din
gaurile facute in pamant sau sub stanci, este scos mai greu. Vanarea cu
capcane, foarte eficienta pana acum, nu se practica in prezent in Romania. Nu
si in alte tari ale U.E. Se mai poate vana la nada, la panda langa gura vizuinii
sau langa crapatura din stanca in care se ascunde, seara cand paraseste
adapostul. Perioada legala de vanatoare este in 15 septembrie-31martie. Se
folosesc arme lise si cartuse cu alice de 2,5-3 mm.
Blana este considerata valoroasa, constituind, ca si craniul, trofeu
neconventional.
